Get the Flash Player to see this rotator.

Este impresionantă istoria fondării comunităţii Surorilor Baziliene în România. Sr. Ana Maria Fekete, o Soră Vincentină dintr-o Congregaţie romano-catolică, fondează o comunitate de Surori Baziliene în Biserica greco-catolică.
O dorinţă, o intenţie bună şi nobilă a dânsei s-a realizat pentru că Dumnezeu a voit această comunitate. Domnul i-a scos în cale alţi oameni aleşi, care au colaborat la realizarea acestui plan măreţ. Primul colaborator şi sfătuitor pentru Sr. Ana Fekete a fost pr. Leon Man, OSBM -superiorul Mănăstirii Nicula, iar apoi PSS Iuliu Hossu - Episcop de Cluj-Gherla, care a aprobat şi încurajat înfiinţarea unei noi comunităţi de Surori în Eparhie.
La începutul prigoanei BRU, atât PSS Iuliu Hossu cât şi pr. Leon Man, au fost duşi la închisoare. Nici unul nu a avut bucuria să vadă noua comunitate în creşterea şi formarea ei. Dar planurile Domnului sunt de nepătruns. Iată că, comunitatea îşi i-a avântul în toiul persecuţiei prin colaborarea cu Părinţii Iezuiţi care ajung la Gherla, tot din cauza persecuţiei, cu domiciliu obligatoriu. Curajul şi dăruirea primelor Surori a fost susţinut de aceşti minunaţi preoţi, care au acceptat să le ajute în formarea spirituală. Tot cu Părinţii Iezuiţi au fost înveşmântate şi au depus voturile simple, primele zece Surori.
Chiar dacă au rămas orfane, fără preoţi şi fără Sr. Ana Fekete - Superioara şi fondatoarea lor, care a fost dusă în închisoare, tinerele Surori de atunci şi-au continuat cu devotament viaţa lor consacrată Domnului.
Suferinţele Surorilor şi în special viaţa Sr. Ana Fekete, care a murit la scurt timp după ieşirea din închisoare, au fost puse la temelia acestei comunităţi, de aceea astăzi, putem spune că fundamentul este puternic.
Dumnezeu a voit ca în anul 1972, această comunitate să revină la spiritualitatea baziliană de la început, prin pr. Sabin Dăncuş, OSBM. Acest Părinte ieromonah s-a ostenit mult pentru a da o bună formare spirituală şi călugărească, Surorilor de atunci.
După anul 1990, când am intrat într-o perioadă de libertate, modul de viaţă al Surorilor s-a schimbat. Surorile care au trăit în perioada de persecuţie, poartă imprimat pe chipul lor bucuria şi mulţumirea că Dumnezeu le-a dat harul de a-l mărturisi în ascuns, că au luat parte la suferinţa BRU. De asemenea Surorile tinere au siguranţa că fundamentul comunităţii este solid.
La temelia ei, sunt puse multe suferinţe şi idealuri sfinte pe care Surorile de acum au datoria de a le pune în practică. Am avut care au fost arestate, interogate şi urmărite. Activitatea şi suferinţele Surorilor din perioada comunistă, încurajează Surorile tinere în dificultăţile vieţii de zi cu zi. De asemenea au convingerea că Dumnezeu a făcut lucruri minunate cu noi.