Get the Flash Player to see this rotator.

Prin Părinţii Bazilieni, au aflat că în multe alte ţări din Europa şi America mai sunt Surori Baziliene, centralizate într-o Administraţie Generală la Roma din anul 1951. Dorinţa lor era să cunoască şi alte Surori şi în special să poată lua legătura cu conducerea Ordinului. Aceasta era o dorinţă deşi speranţele erau minime.
Prima veste a existenţei Surorilor Baziliene în România, a fost dusă la Roma de către Pr. Florian Virgil care a făcut o vizită la Roma.
A urmat apoi o altă ocazie fericită de a duce informaţii despre noi, prin plecarea la Roma a pr. Sabin Dăncuş, în anul 1988. Dânsul a codificat toate datele personale ale Surorilor într-un carneţel, care a trecut bine la control. Ajuns la Roma, a format liste cu datele personale ale Surorilor şi le-a prezentat Superioarei Generale. Aflând că sunt peste 50 de Surori Superioara Generală a hotărât să facă o vizită în România. Mai întâi a încercat să invite câteva Surori în vizită la Roma. A trimis invitaţie pentru trei surori: M. Ioana Bota, Sr. Valeria Bolfă şi Sr. Valentina Hădărău.
Paşaport şi viză a primit doar sr. Valeria Bolfă care a plecat la Roma. Celelalte nu au primit paşaport, invitaţiile primite de la Roma fiind cenzurate de miliţie şi adăugate la dosarul personal de la securitate.
Sora Valeria fost primită cu multă bucurie de Superioara Generală şi Surorile de la Curia Generală. A dus multe informaţii deoarece cunoştea foarte bine situaţia surorilor. După vizita Sorei Valeria, în data de 21 nov. 1988, M. Ioana Bota, a înaintat o cerere Administraţiei Generale pentru ca Surorile din România, să fie acceptate să fie încadrate în Ordin, exprimând dorinţa de a urma calea de viaţă în acord cu normele şi regulile cuprinse în Constituţii şi Directoratul General al Ordinului Surorilor Baziliene.
Urmare acestei cereri, în perioada 23 aprilie - 3 mai 1989, Surorile din România au fost vizitate de Superioara Generală Christopher Malcovsky, împreună cu Consiliera Generală – Sr. Gabriela Husulak. În acea perioadă era strict interzisă cazarea în familie a cetăţenilor străini, motiv pentru care au fost cazate la hotelul Tineretului din cartierul Gheorgheni. De la hotel, câteva Surori le însoţeau zilnic, la locuinţele Surorilor pentru discuţii şi colocvii. Totul a fost un miracol. Împreună cu M. Ioana Bota au vizitat în acest timp toate comunităţile Surorilor din Romania.
În data de 30 aprilie, a fost sărbătoarea Învierii Domnului. Cu această ocazie s-au întrunit Surorile din toate comunităţile la Cluj, în apartamentul pr. Sabin Dăncuş, care era plecat pentru studii la Roma. Au folosit ocazia şi au prezentat pe viu, modul lor de desfăşurare al întrunirilor comunitare, lunare.
Surorile de la Roma au participat cu ele la toate oficiile religioase care se fac cu ocazia Sf. Paşti. Au putut constata condiţiile în care se rugau, ferestrele acoperite şi totul în surdină.
Au vizitat apartamentele unde au avut loc primele înveşmântări şi primele depuneri de voturi călugăreşti. De asemenea toate comunităţile: Cluj, Gherla, Năsăud, Sălăjeni şi Baia Mare. În fiecare seară se întorceau la Cluj pentru a dormi la hotel.
Pe parcursul vizitei comportamentul Surorilor a fost nemaipomenit. A vorbit fiecare în limba română, s-au prezentat şi au spus cuvinte de mulţumire, experienţe din viaţa personală şi a comunităţii. La întoarcere cele două Surori au avut curajul să ducă la Roma multe informaţii scrise şi chiar fotografii care au putut fi prezentate Surorilor din întregul Ordin, adunate la Roma din toate Provinciile, pentru Capitlul General care s-a desfăşurat în luna iunie 1989.