Get the Flash Player to see this rotator.

Acum nu mai aveau nici preoţi, nici biserici greco-catolice, dar în ciuda persecuţiei, mica comunitate care luase fiinţă în cele mai vitrege vremuri, căuta să supravieţuiască în condiţii de persecuţie crâncenă.
Sr. Ana împreună cu candidatele, participau la Sf. Liturghie în biserica romano-catolică şi armeană. Aveau un program foarte bine organizat, de rugăciune, muncă şi recreaţie. Sr. Ana a trăit mulţi ani în mănăstire şi avea experienţă. Tinerele aveau un program de formare cu Sora, iar Azilul era pentru ele mănăstire.
Multe Surori din CMD, erau întoarse acasă în familie, cele din jurul Gherlei se întâlneau cu mica comunitate în formare la Biserica romano catolică din oraş. Sr. Ana se aştepta în fiecare moment să fie arestată sau alungată din azil dar, în acelaşi timp îşi continua cu mult zel activitatea.
În toamna anului 1949 nori grei s-au abătut şi asupra azilului. A sosit ora calvarului şi a suferinţelor. Într-o zi, s-au prezentat la azil un grup de securişti, i-au cerut Sr. Ana să dezbrace haina călugărească, să părăsească azilul şi Gherla în 24 de ore. Tinerele erau şi ele implicate la munca de la azil, fiind împreună cu Sora Ana.
Lor le-a promis salarii mari, să rămână acolo ca şi laice şi să lucreze cu laicii, şi alte avantaje, dar ele nici nu au vrut să audă, nu au acceptat să rămână fără Sr. Ana, pe ele nu le interesa banii sau avantajele, ci viaţa călugărească.
Dacă nu au acceptat propunerea, securiştii le-au poruncit şi lor, ca, în două ore să părăsească azilul şi în 24 de ore, să părăsească Gherla. Azilul l-au părăsit în două ore, dar oraşul nu-l puteau părăsi aşa repede. Fiind seară, au început asemenea Sf. Familii să bată la porţi cerând adăpost pentru o noapte.
În sfârşit o doamnă credincioasă, care avea în curte o casă stricată fără ferestre le-a lăsat acolo.
Trebuia să ai mare curaj să găzduieşti pe cineva urmărit de securitate. Ele au fost foarte mulţumite că nu au rămas în stradă, casa aceea li s-a părut un palat. Mai întâi s-au rugat mulţumind Domnului pentru adăpost, apoi s-au culcat pe paie, au dormit foarte bine.
S-au trezit în zorii zilei, s-au rugat, au mulţumit doamnei, apoi au plecat la biserică, iar după Sf. Liturghie Sr. Ana a spus totul Mons. Lengyel Zoltan.
Fratele Petru Jimon OSBM, după alungarea de către securitate de la Mănăstirea Bixad, a revenit acasă în loc. Lujerdiu. Dar acolo nu a stat mult, pentru că a venit la Gherla să-şi caute serviciu. Pentru început a fost primit de o familie bună din Gherla pentru menajul casei. Dânsul, cu acordul stăpânilor, a luat Surorile de la biserică şi le-a dus în familie la dejun, apoi au plecat la gară, iar de acolo la familiile lor. Sr. Ana a plecat la Satu Mare la fraţii dânsei.
După trei săptămâni Sr. Ana s-a reîntors la Gherla, cu ceva bani primiţi de la familie şi a cumpărat o casă mică pe str. Cloşca, nr. 8. Aceasta a fost prima casă a Surorilor Baziliene. Sr. Ana simţea că voinţa lui Dumnezeu era să meargă înainte cu comunitatea chiar dacă vremurile erau vitrege. De aceea a avut curajul să cumpere casa, chiar dacă era mică. Important era că aveau un loc al lor.
Părinţii Iezuiţi, au fost pentru noi, binecuvântarea lui Dumnezeu. La cererea Sr. Ana, Părinţii Iezuiţi, deşi locuiau chiar lângă miliţie, au primit să se ocupe de noua comunitate. Chiar Pr. Provincial Chira, s-a ocupat de formarea tinerelor postulante, cu multă bunăvoinţă şi mult curaj.
Dânsul a fost spiritualul pentru mica comunitate, până în anul 1952 când a fost arestat. Se ocupa de formarea postulantelor cu multă iubire şi se minuna de curajul şi avântul lor. Părinţii Iezuiţi se ocupau de ele ca de propria lor comunitate, erau fericiţi că Dumnezeu le-a dat harul să se ocupe în continuare de formarea sufletelor consacrate.
Deseori, cu diverse evenimente sau întruniri, Sr. Ana le arăta novicelor, un document care era păstrat pe masă sub o cruce cu picior. Era aprobarea de la Roma pentru înfiinţarea Comunităţii. Trecuseră abia doi ani de la prima înveşmântare şi erau acum 10 novice. Dar cu aceasta s-a terminat şirul înveşmântărilor, deoarece Părinţii Iezuiţi au fost luaţi de la Gherla, iar novicele, aşa cum spun ele, au rămas orfane. S-a înteţit din nou persecuţia, a venit un nou val de arestări, persecuţii şi urmăriri.