Get the Flash Player to see this rotator.

Vasile primeşte prima învăţătură în casa părintească, după aceea studiază la Cezareea Capadociei şi Atena. A avut profesori vestiţi: pe Libaniu, Proheresiu şi Himeriu. A închegat o prietenie vestită cu Sf. Grigorie de Nazianz - viaţa lor studenţească fiind un model desăvarşit pentru studenţi de-a lungul istoriei; cunoşteau doar două drumuri - al şcolii şi al Bisericii.

S-a întors în patrie pe la anul 355, unde a profesat câtva timp retorica, dar a fost câştigat pentru misiunea bisericească de sora sa Macrina, renunţând la lume şi intrând în monahism după ce a fost botezat.

A făcut o primă împărţire a averii sale la săraci şi a călătorit pentru cunoaşterea monahismului în Siria, Palestina, Egipt şi Mesopotamia. S-a întors hotărât să organizeze viaţa monahală şi în acest scop l-a invitat pe Sf. Grigorie Teologul la mănăstirea înfiinţată de el in Pont, pe malul râului Iris, nu departe de satul Annesi. Aici a îmbinat munca manuală cu rugăciunea şi cu râvna caldă intelectuală – loc unde a scris Regulile vieţii monahale (Regulile mari şi mici) şi a pus bazele Filocaliei cu Sf. Grigorie.

În curând, a fost chemat de episcopul Eusebiu şi hirotonit preot în 364, spre a i se încredinţa pastoraţia episcopiei. În 368, cu prilejiul unei mari foamete, Sf. Vasile a organizat admirabil asistenţa socială şi a făcut a doua împărţire a averii sale săracilor. În 370, a fost ales episcop-mitropolit a Cezareei, cu o dârză opoziţie din partea adversarilor. În urma atitudinii sale neînfricate contra arianismului şi a manevrelor împăratului Valens, eparhia s-a împărţit in două.
În interiorul eparhiei, Sf. Vasile s-a impus printr-o uriaşă activitate dogmatică, pastorală şi socială fără a se lăsa înfrânt de arieni.

A înfiinţat instituţii de asistenţă socială: orfelinate, azile, spitale şi şcoli tehnice. Toate aceste aşezăminte erau cunoscute sub numele de Basiliada. A luptat pentru alinarea suferinţelor celor mulţi, criticându-i pe bogaţi fără a face deosebire între neamuri şi credinţele oamenilor.

În politica externă bisericească, Sf. Vasile a încercat să împace bisericile orientale, făcând apel la Sf. Atanasie şi la Papa Damasus. De asemenea a încercat o împăcare între Orient şi Occident împărţite pe tema schismei meletiene. Sf. Vasile a fost un mare animator în lupta contra arianismului. El a dat lovituri grele acestei erezii.
A fost pretutindeni prezent: mare preot, mare liturghisitor, mare pedagog, mare prieten, mare organizator, mare om de ştiinţă, fiind numit „un roman printre greci”. A murit la 1 ianuarie 379, plâns de toţi şi numit încă de atunci „cel Mare”

Sfântul Vasile cel Mare a fost un mare preot şi păstor al Bisericii. Este sărbătorit la data de 1 şi 30 ianuarie. Este cel care a alcătuit regulile monahale, care sunt folosite în răsărit până astăzi.

Opere dogmatice
Contra lui Eunomiu – care era conducătorul anomeilor. Lucrare scrisă în anul 364, fiind alcătuită din 3 părţi
Despre Sfântul Spirit – în care susţine că Sfântul Spirit are aceeaşi putere ca Tatăl şi Fiul.
Opere ascetice
Învăţături morale
Regulile mari
Regulile mici
Omilii şi cuvântări
9 omilii la Hexaemeron, care explică fenomenele legate de crearea lumii, până în ziua a V-a a creaţiei, iar ziua a VI-a este completată de fratele său Sf. Grigorie de Nyssa, în lucrarea Despre facerea omului.
Despre credinţă – este un comentariu
Contra bogaţilor
Contra beţiei
Opere liturgice, canonice şi de corespondenţă
Liturghia Sfântului Vasile cel Mare
A scris aproximativ 365 de scrisori de natura dogmatică, monahală, misionară sau ocazională.